Search

These are just some of the questions to be addressed in this paper. We do not pretend to give the final and complete answers, as the field under study still has many grey areas and even some areas completely unexplored by scientific research. We aim to at least open the discussion on the subject of bioterrorism, without claiming to be the supreme authority in the field or the final voice. We do not even pretend that our work is relevant in terms of security solutions in such a complex and fluid security environment, where situations and states of affairs can change dramatically from year to year. However, our aim in this series of papers on bioterrorism is to clarify a number of notions, concepts and theoretical or practical issues necessary for the general public to understand what bioterrorism is all about and what we should expect in the coming years. At the time of writing, the COVID-19 crisis is still in full swing, despite some apparent improvements over the last few weeks. This may only be the beginning of a series of widening and deepening crises that are hitting human society, again and again confronting it with great existential questions. The current COVID-19 crisis is and will continue to be followed by severe economic and social impacts that are almost impossible to predict. Situations in which crises break out everywhere and in all sorts of ways, and situations in which the states of the world are gathering into increasingly isolated and hostile groups, are nothing other than the specific preconditions for the outbreak of world conflicts. We have no intention whatsoever of promoting defeatism or of creating and spreading alarmist rumours for who knows what obscure purposes. The situation is simply worrying, at times reaching alarming levels that go beyond mere fear of the future. The bioterrorist phenomenon is beginning to emerge more and more clearly as a concrete threat to the present and the near future. From this point of view, an effort will have to be made (or at least begun) to enlighten the general public on how this new threat could materialise. Authors Cătălin Hideg Daniela Georgiana Golea

These are just some of the questions to be addressed in this paper. We do not pretend to give the final and complete answers, as the field under study still has many grey areas and even some areas completely unexplored by scientific research. We aim to at least open the discussion on the subject of bioterrorism, without claiming to be the supreme authority in the field or the final voice. We do not even pretend that our work is relevant in terms of security solutions in such a complex and fluid security environment, where situations and states of affairs can change dramatically from year to year. However, our aim in this series of papers on bioterrorism is to clarify a number of notions, concepts and theoretical or practical issues necessary for the general public to understand what bioterrorism is all about and what we should expect in the coming years. At the time of writing, the COVID-19 crisis is still in full swing, despite some apparent improvements over the last few weeks. This may only be the beginning of a series of widening and deepening crises that are hitting human society, again and again confronting it with great existential questions. The current COVID-19 crisis is and will continue to be followed by severe economic and social impacts that are almost impossible to predict. Situations in which crises break out everywhere and in all sorts of ways, and situations in which the states of the world are gathering into increasingly isolated and hostile groups, are nothing other than the specific preconditions for the outbreak of world conflicts. We have no intention whatsoever of promoting defeatism or of creating and spreading alarmist rumours for who knows what obscure purposes. The situation is simply worrying, at times reaching alarming levels that go beyond mere fear of the future. The bioterrorist phenomenon is beginning to emerge more and more clearly as a concrete threat to the present and the near future. From this point of view, an effort will have to be made (or at least begun) to enlighten the general public on how this new threat could materialise. Authors Cătălin Hideg Daniela Georgiana Golea

El mundo en el que vivimos se ve cada vez más sacudido por crisis que se originan en la biosfera terrestre o que afectan a la biosfera de un modo u otro. Y, en última instancia, a los HUMANOS. Sí, LA ABEJA HUMANA, que a menudo olvida o intenta olvidar que es parte integrante e indisoluble de la biosfera de este planeta. Hacia finales del siglo 19th , estalló la crisis alimentaria, que posteriormente provocó graves problemas sociales y, en cierto modo, el estallido de las dos guerras mundiales. La justificación del "espacio vital", especialmente en la lógica de la Segunda Guerra Mundial, estaba relacionada principalmente con la supervivencia biológica de la especie humana. Fue en el siglo 20th cuando aparecieron los primeros indicios de la crisis medioambiental ligada al cambio climático (a principios de 1960s , cuando se hizo cada vez más evidente que se estaban produciendo cambios en el clima mundial). Posteriormente, la crisis de la energía fósil (de origen puramente natural) pasó a primer plano con la decisión de la OPEP (Organización de Países Exportadores de Petróleo) de reducir o cortar el suministro de estos recursos energéticos naturales a determinados países industrializados. Más tarde, algunas regiones del planeta (en particular, el continente africano) se vieron gravemente afectadas por la crisis del agua y de los alimentos, y ahora esas mismas regiones también se ven afectadas por numerosas crisis médicas provocadas por la acción de biopatógenos infecciosos muy agresivos. A finales de los años 70s , surgió una nueva, creciente y aterradora amenaza: El VIH (SIDA), un virus que extrañamente (y hasta la fecha no se ha explicado ni demostrado científicamente de forma edificante) y de forma repentina surgió de una región salvaje de África. Además, otras amenazas igualmente terroríficas, como el virus EBOLA, surgieron aproximadamente de la misma región. Por último, pero no por ello menos importante, los conflictos mundiales han aumentado, y con ellos ha surgido un verdadero boom demográfico que ha provocado un aumento preocupante de la necesidad de alimentos, refugio y "espacio vital" dentro del ecosistema. Como consecuencia, la calidad del medio ambiente y del suministro público de alimentos se ha deteriorado, y la especie humana ha experimentado un aumento de las patologías causadas 6 por la mala calidad de los alimentos, con un incremento de la patología del cáncer, en particular. La humanidad de finales del primer cuarto del siglo 21st se nos presenta, pues, como una mezcla heterogénea de razas, etnias/culturas y civilizaciones en constante confrontación, a veces con terrible violencia. Al mismo tiempo, el medio ambiente se encuentra en un proceso continuo y acelerado de degradación y los ecosistemas sufren cada vez más. El aumento de los conflictos mundiales también está provocando el incremento de las reservas de armas convencionales y no convencionales, aunque en este último caso el crecimiento se produce de forma mucho más discreta, tratando de eludir los límites impuestos por el derecho internacional público. ¡Qué panorama tan extraño y gris parece! En un contexto tan problemático y preocupante, el presente trabajo intenta abordar algunos temas generalmente evitados por la literatura de los últimos años, analizando incluso aquellos aspectos sensibles que no son aceptados por la política oficial de la mayoría de los países. Desgraciadamente, aunque la práctica de censurar obras ya no está oficialmente en vigor, dicho control se sigue ejerciendo, invocando la mayoría de las veces el aspecto de lo políticamente correcto. Cuando una obra no se considera "políticamente correcta" por diversas razones relacionadas con su contenido o con la forma de abordarlo y tratarlo, acaba siendo censurada, rechazada en parte o en su totalidad de la publicación, y en consecuencia no será respaldada por quienes se consideran oficialmente las principales autoridades en la materia. No pretendemos provocar o amplificar conflictos, ni crear un estado de tensión en relación con los temas tratados, sino que deseamos aclarar ciertos conceptos y ciertas cuestiones relacionadas con la seguridad actual y del futuro próximo. Para ello, hemos optado por que el planteamiento de los problemas esté libre de prohibiciones o limitaciones de carácter político, propagandístico y de cualquier otra índole, salvo los criterios específicos de los trabajos científicos: la existencia de un aparato científico, la fundamentación y demostración de afirmaciones de cierta naturaleza, la especificación del carácter hipotético de aspectos para los que no existen pruebas ciertas, la especificación como opiniones propias de aquellas afirmaciones que no resultan de determinaciones objetivas y no constituyen afirmaciones de otros, etc. Al adoptar este enfoque, hemos tratado de situarnos en una posición ecuánime, intentando ver la situación de la manera más neutral posible. Nuestra motivación es tratar de responder a algunas preguntas fundamentales sobre la seguridad mundial en este siglo que está resultando tan complicado: · ¿Es el bioterrorismo una amenaza real? · ¿Proliferará el fenómeno terrorista y, si es así, de qué forma?7 · ¿Cuáles podrían ser los nichos (de cualquier naturaleza) a través de los cuales podría formarse y evolucionar el bioterrorismo en un futuro próximo y medio? · ¿Qué biopatógenos podrían ser el objetivo de una posible organización terrorista y cómo podrían utilizarse? · ¿Cuál es la situación del sector médico-farmacéutico desde el punto de vista económico? · ¿La gestión económica del sector médico-farmacéutico es en última instancia sinónimo de su gestión de la seguridad? · ¿Cuál debería ser el terreno y el estatus correctos del ámbito médico-farmacéutico dentro del sistema de seguridad nacional? · ¿Puede el estado de la economía ser una ventaja para el fenómeno terrorista? · ¿Cuál es la situación económica del fenómeno bioterrorista? Estas son sólo algunas de las cuestiones que se abordan en este documento. No pretendemos dar las respuestas definitivas y completas, ya que el campo de estudio tiene todavía muchas zonas grises e incluso algunas áreas completamente inexploradas por la investigación científica. Pretendemos al menos abrir el debate sobre el tema del bioterrorismo, sin pretender ser la autoridad suprema en la materia ni la voz final. Ni siquiera pretendemos que nuestro trabajo sea relevante en términos de soluciones de seguridad en un entorno de seguridad tan complejo y fluido, en el que las situaciones y estados de cosas pueden cambiar drásticamente de un año a otro. Sin embargo, nuestro objetivo en esta serie de documentos sobre el bioterrorismo es aclarar una serie de nociones, conceptos y cuestiones teóricas o prácticas necesarias para que el público en general comprenda en qué consiste el bioterrorismo y qué debemos esperar en los próximos años. En el momento de escribir estas líneas, la crisis del COVID-19 sigue en pleno apogeo, a pesar de algunas mejoras aparentes en las últimas semanas. Es posible que éste sea sólo el comienzo de una serie de crisis cada vez más amplias y profundas que golpean a la sociedad humana, enfrentándola una y otra vez a grandes interrogantes existenciales. A la actual crisis COVID-19 le siguen y le seguirán graves impactos económicos y sociales casi imposibles de predecir. Las situaciones en las que las crisis estallan por todas partes y de todas las maneras, y las situaciones en las que los Estados del mundo se agrupan en grupos cada vez más aislados y hostiles, no son otra cosa que las condiciones previas específicas para el estallido de 8 conflictos mundiales. No tenemos ninguna intención de promover el derrotismo ni de crear y difundir rumores alarmistas con quién sabe qué oscuros fines. La situación es simplemente preocupante, alcanzando en ocasiones niveles alarmantes que van más allá del mero temor al futuro. El fenómeno bioterrorista empieza a emerger cada vez más claramente como una amenaza concreta para el presente y el futuro próximo. Desde este punto de vista, habrá que hacer un esfuerzo (o al menos comenzar) para ilustrar al público en general sobre cómo podría materializarse esta nueva amenaza. Daniela Georgiana GOLEA Miguel A. Suárez

Previziuni asupra evoluției în domeniul aerospațial

Die Welt, in der wir leben, wird zunehmend von Krisen erschüttert, die ihren Ursprung in der terrestrischen Biosphäre haben oder die Biosphäre auf die eine oder andere Weise beeinflussen. Und letztlich auch den MENSCHEN. Ja, der MENSCHEN, der oft vergisst oder zu vergessen versucht, dass er ein integraler und untrennbarer Teil der Biosphäre dieses Planeten ist. Gegen Ende des 19th Jahrhunderts brach die Ernährungskrise aus, die in der Folge zu schwerwiegenden sozialen Problemen und in gewisser Weise zum Ausbruch der beiden Weltkriege führte. Die Rechtfertigung des "Lebensraums", insbesondere in der Logik des Zweiten Weltkriegs, bezog sich hauptsächlich auf das biologische Überleben der menschlichen Gattung. thDie ersten Anzeichen einer Umweltkrise im Zusammenhang mit dem Klimawandel traten im 20. Jahrhundert auf (Anfang 1960s , als immer deutlicher wurde, dass sich das Weltklima verändert). Die Krise der fossilen Energieträger (rein natürlichen Ursprungs) trat dann mit der Entscheidung der OPEC (Organisation der erdölexportierenden Länder) in den Vordergrund, die Lieferung dieser natürlichen Energieträger an bestimmte Industrieländer zu reduzieren oder ganz einzustellen. Später wurden bestimmte Regionen der Erde (insbesondere der afrikanische Kontinent) von der Wasser- und Nahrungsmittelkrise schwer getroffen, und jetzt sind dieselben Regionen auch von zahlreichen medizinischen Krisen betroffen, die durch die Wirkung hochaggressiver infektiöser Biopatogene verursacht werden. Ende der 1970er Jahres tauchte eine neue, wachsende und erschreckende Bedrohung auf: HIV (AIDS), ein Virus, das auf bizarre Weise (und bis heute nicht wissenschaftlich erklärt oder bewiesen) plötzlich in einer wilden Region Afrikas auftauchte. Darüber hinaus kamen andere, ebenso furchterregende Bedrohungen, wie das EBOLA-Virus, aus etwa derselben Region. Nicht zuletzt haben die weltweiten Konflikte zugenommen und damit ein regelrechter Bevölkerungsboom eingesetzt, der zu einem besorgniserregenden Anstieg des Bedarfs an Nahrung, Unterkunft und "Lebensraum" im Ökosystem geführt hat. Infolgedessen hat sich die Qualität der Umwelt und der öffentlichen Nahrungsmittelversorgung verschlechtert, und bei der menschlichen Spezies ist es zu einem Anstieg der durch schlechte Nahrungsmittelqualität 6 verursachten Krankheiten gekommen, insbesondere zu einer Zunahme von Krebserkrankungen. Die Menschheit am Ende des ersten Viertels des 21.st Jahrhunderts erscheint uns daher als eine heterogene Mischung von Rassen, Ethnien/Kulturen und Zivilisationen, die in ständiger Konfrontation stehen, manchmal mit schrecklicher Gewalt. Gleichzeitig ist die Umwelt in einem kontinuierlichen und sich beschleunigenden Prozess der Degradation begriffen, und die Ökosysteme leiden immer mehr. Die zunehmenden globalen Konflikte führen auch zu wachsenden Beständen an konventionellen und nicht-konventionellen Waffen, auch wenn im letzteren Fall die Zunahme in sehr viel diskreteren Formen erfolgt und versucht wird, die vom Völkerrecht auferlegten Grenzen zu umgehen. Was für ein seltsames und graues Bild! In einem solch beunruhigenden und besorgniserregenden Kontext versucht die vorliegende Arbeit, einige Themen anzusprechen, die in der Literatur der letzten Jahre im Allgemeinen vermieden wurden, und dabei auch jene sensiblen Aspekte zu analysieren, die von der offiziellen Politik der meisten Länder nicht akzeptiert werden. Obwohl die Praxis der Zensur von Werken offiziell nicht mehr in Kraft ist, wird eine solche Kontrolle leider immer noch ausgeübt, wobei man sich meist auf den Aspekt der politischen Korrektheit beruft. Wenn ein Werk aus verschiedenen Gründen, die mit seinem Inhalt oder der Art und Weise, wie es behandelt wird, zusammenhängen, nicht als "politisch korrekt" angesehen wird, wird es schließlich zensiert, ganz oder teilweise von der Veröffentlichung ausgeschlossen und folglich auch nicht von denjenigen gebilligt, die offiziell als die führenden Autoritäten auf diesem Gebiet gelten. Wir haben nicht die Absicht, Konflikte zu provozieren oder zu verstärken oder einen Spannungszustand in Bezug auf die behandelten Themen zu schaffen, sondern wir möchten bestimmte Konzepte und bestimmte Fragen im Zusammenhang mit der aktuellen und zukünftigen Sicherheit klären. Zu diesem Zweck haben wir uns dafür entschieden, dass die Herangehensweise an die Probleme frei von jeglichen Verboten oder Zwängen politischer, propagandistischer oder sonstiger Art sein soll, mit Ausnahme der spezifischen Kriterien wissenschaftlicher Arbeiten: das Vorhandensein eines wissenschaftlichen Apparats, die Untermauerung und Demonstration von Aussagen eines bestimmten Charakters, die Spezifizierung des hypothetischen Charakters von Aspekten, für die es keine sicheren Beweise gibt, die Spezifizierung derjenigen Behauptungen, die nicht auf objektiven Feststellungen beruhen und keine Aussagen anderer darstellen, als eigene Meinung usw. Mit diesem Ansatz haben wir versucht, uns in eine unparteiische Position zu bringen und die Situation so neutral wie möglich zu betrachten.7 Unsere Motivation ist der Versuch, einige grundlegende Fragen zur globalen Sicherheit in diesem Jahrhundert zu beantworten, das sich als so kompliziert erweist: · Ist Bioterrorismus eine echte Bedrohung? · Wird sich das Phänomen des Terrorismus ausbreiten und wenn ja, in welcher Form? · In welchen Nischen (welcher Art auch immer) könnte sich der Bioterrorismus in naher und mittlerer Zukunft bilden und weiterentwickeln? · Welche Biopathogene könnten von einer potenziellen terroristischen Organisation ins Visier genommen werden und wie könnten sie eingesetzt werden? · Wie ist die Situation des medizinisch-pharmazeutischen Sektors aus wirtschaftlicher Sicht? · Ist das wirtschaftliche Management des medizinisch-pharmazeutischen Sektors letztlich gleichbedeutend mit seinem Sicherheitsmanagement? · Welchen Platz und welchen Status sollte der medizinisch-pharmazeutische Bereich innerhalb des nationalen Sicherheitssystems haben? · Kann der Zustand der Wirtschaft ein Vorteil für das terroristische Phänomen sein? · Wie ist die wirtschaftliche Situation im Zusammenhang mit dem Bioterrorismus? Dies sind nur einige der Fragen, die in diesem Papier behandelt werden sollen. Wir erheben nicht den Anspruch, endgültige und vollständige Antworten zu geben, da es auf dem untersuchten Gebiet noch viele Grauzonen und sogar einige von der wissenschaftlichen Forschung völlig unerforschte Bereiche gibt. Wir wollen zumindest die Diskussion über das Thema Bioterrorismus eröffnen, ohne den Anspruch zu erheben, die oberste Autorität auf diesem Gebiet oder die letzte Stimme zu sein. Wir geben nicht einmal vor, dass unsere Arbeit für Sicherheitslösungen in einem so komplexen und fluiden Sicherheitsumfeld relevant ist, in dem sich Situationen und Zustände von Jahr zu Jahr dramatisch ändern können. Mit dieser Reihe von Papieren über Bioterrorismus wollen wir jedoch eine Reihe von Begriffen, Konzepten und theoretischen oder praktischen Fragen klären, die für die breite Öffentlichkeit notwendig sind, um zu verstehen, worum es beim Bioterrorismus geht und was wir in den kommenden Jahren erwarten sollten. Zum Zeitpunkt der Erstellung dieses Berichts ist die COVID-19-Krise trotz einiger offensichtlicher Verbesserungen in den letzten Wochen immer noch in vollem Gange. Möglicherweise ist dies nur der Anfang einer Reihe von sich ausweitenden und vertiefenden Krisen, die die menschliche Gesellschaft treffen und sie immer wieder mit großen existenziellen Fragen 8 konfrontieren. Die derzeitige COVID-19-Krise hat und wird auch in Zukunft schwerwiegende wirtschaftliche und soziale Auswirkungen haben, die kaum vorhersehbar sind. Situationen, in denen überall und auf alle möglichen Arten Krisen ausbrechen, und Situationen, in denen sich die Staaten der Welt zu immer isolierteren und feindlicheren Gruppen zusammenschließen, sind nichts anderes als die spezifischen Voraussetzungen für den Ausbruch von Weltkonflikten. Wir haben keineswegs die Absicht, Defätismus zu fördern oder alarmistische Gerüchte für wer weiß was für obskure Zwecke zu verbreiten. Die Situation ist einfach besorgniserregend und erreicht zuweilen ein Ausmaß, das über die bloße Angst vor der Zukunft hinausgeht. Das Phänomen des Bioterrorismus zeichnet sich immer deutlicher als konkrete Bedrohung für die Gegenwart und die nahe Zukunft ab. Unter diesem Gesichtspunkt müssen Anstrengungen unternommen (oder zumindest begonnen) werden, um die breite Öffentlichkeit darüber aufzuklären, wie sich diese neue Bedrohung verwirklichen könnte.

Arborând aproape permanent o atitudine mai curând critică, autorii lucrării de față nu fac altceva decât să dea glas nemulțumirilor crescânde care de cel puțin câteva decenii s-au acumulat în privința celor care administrează activitățile spațiale. De mai multă vre-me s-a observat faptul că a pierit entuziasmul legat de cucerirea spațiului, nu au mai apă-rut tehnologii noi, nu s-au mai făcut pași importanți în ceea ce privește prezența umană în spațiul cosmic, iar activitățile spațiale ale oamenilor s-au redus la doar câteva aspecte de natură comercială sau utilitară, cum ar fi telecomunicațiile și GPS ori alte aplicații de acest gen. Prin urmare, accesul în spațiul cosmic a devenit strict condiționat de existența unor rațiuni comerciale și dependent de problema existenței profitului. În acest context, au dispărut marile aventuri umane legate de cucerirea spațiului cosmic și s-a pus practic capăt activității de explorare, de cercetare științifică directă, de către om. Întreaga lume a constatat faptul că activitățile de cercetare s-au redus în ultimii 40 de ani deosebit de mult, ajungându-se practic la numai vreo 5 sonde interplanetare (destinate zborurilor îndepăr-tate) mai importante: Galileo (SUA, 1990), Magellan (SUA, 1990) și Cassini (NASA/ESA, 1998), Messenger (SUA, 2006) și Akatsuki (Japonia, 2015), iar misiunile IKAROS (Japonia, 2010, testarea pânzei solare) și Parker Solar Probe (SUA, 2018) au fost de altă natură, mai curând experimentală. Între 1990 și 2018 în total 10 sonde interplanetare au fost trimi-se către Venus (eventual și Mercur), printre care și cele sus-menționate, în vreme ce în perioada 1961-1990 au fost trimise în total 38 de sonde spre Venus, indiferent dacă și-au reușit sau nu misiunile încredințate. Spre Marte au fost trimise în perioada 1990-2020 un număr total de 32 de sonde care au putut sau nu îndeplini scopul propus, în vreme ce în perioada 1961-1990 au fost trimise în total 35 de sonde, care au avut sau nu succes. În perioada 1961-1990 doar sovieticii și americanii realizau astfel de activități, în vreme ce în perioada 1990-2020 în scenă au mai intrat și ESA, India, Japonia și China. Au mai fost tri-mise alte 19 sonde către diverși asteroizi între 1990-2019, iar spre comete au fost trimise 8 sonde în perioada relativ recentă și alte 7 sonde înainte de 1990. Activitățile spațiale cu om la bord și-au redus simțitor spectaculozitatea, oamenii cel mai adesea îndeplinind doar funcții utilitare la bordul unor stații orbitale aflate pe orbita circumterestră joasă. Cu timpul, sovieticii au renunțat la programele lor spațiale cu stații interplanetare permanent locuite, precum și la navetele spațiale de tip Buran, astfel încât 10 ZIDUL TĂCERII. INCURSIUNI ÎN ȘTIINȚA SECRETĂ în momentul de față pe orbita circumterestră joasă nu mai iese decât clasica navă Soyuz, în mai multe rânduri îmbunătățită din 1967 până în prezent. În perioada 1961-1991 rușii (sovieticii) efectuaseră 74 de misiuni spațiale cu oameni la bord, dintre care multe cu echi-paje internaționale. Între 1992 și 2019 rușii au mai realizat încă 76 de misiuni cu echipaj uman, deținând la un moment dat singurul sistem funcțional de transport uman în spațiu, sistemul Soyuz. S-au utilizat modelele Soyuz 7K-OK între 1967 și 1970, Soyuz 7K-L1 Zond între 1967 și 1970, Soyuz 7K-L3 LOK între 1971 și 1972, Soyuz 7K-OKS în 1971, Soyuz 7K-T (modelul cu care a zburat și Dumitru Prunariu) între 1973 și 1981, Soyuz 7K-T/A9 între 1974 și 1978, Soyuz 7K-MF6 în 1976, Soyuz 7K-TM între 1974 și 1976, Soyuz-T între 1976 și 1986 (înainte de zborul comun sovieto-român, în martie 1981 a fost lansată o navă de acest tip, Soyuz T-4, care asigura echipajul titular de la bordul stației orbitale Saliut-6, echipaj format din Vladimir Kovalionok și Victor Savinâh; începând cu 15 mai a sosit și echipajul format din Leonid Popov și Dumitru Prunariu), Soyuz-TM (între 1986-2003), Soyuz-TMA (între 2003-2012), Soyuz-TMA-M (între 2010-2016) și Soyuz MS (după 2016). Prin urmare, sovieticii (rușii) au stabilit un sistem de transport spațial în 1967 și l-au menținut până în momentul de față, cu mici îmbunătățiri la diverse intervale de timp. Timp de 53 de ani, nimic fundamental nou. Autorii lucrării observă toate aceste aspecte negative și în cadrul cărții ei trec la întocmirea unei analize, deopotrivă istorică și tehnică, asupra stadiului cunoscut al tehnologiilor aplicate în domeniul aerospațial în perioada postbelică. Dacă în cadrul vol.3 se făcuse o trecere în revistă a istoriei aviației mondiale și a manierei în care a evoluat problema zborului în spațiul cosmic (îndepând din perioada interbelică și până la debutul Erei Spațiale) în cadrul acestui volum 4 autorii se apropie de momentul actual, prezentând situația concretă existentă, precum și marile probleme cu care se confruntă tehnologia spațială. Încă din cadrul volumului 3, autorii făcuseră unele observații privind maniera greșită în care este abordată problema accesului în spațiul cos-mic, lansând ideea că încă de la nivelul fundamental s-a plecat de la ipoteze și maniere de lucru greșite, ulterior evoluția tehnologică suferind un blocaj general iar decidenții au ră-mas la rândul lor blocați, incapabili să soluționeze starea de criză. Definiția noțiunii „criză” se referă la apariția unei situații în care un sistem sau mecanism, ca rezultat al unor cauze interne sau externe, nu mai poate să funcționeze în regimul de până în acel moment, fiind imperios necesară o schimbare de regim sau de sistem. Fără îndoială, au conchis autorii acestei cărți, domeniul aerospațial contemporan se află într-o stare de criză. Evoluția sa este blocată iar autoritățile cu putere de decizie în acest domeniu sunt complet incapabile să identifice și utilizeze vreo soluție care să permită depășirea crizei. Față de această problemă gravă, autorii lucrării de față au considerat că soluțiile aces-tea există, dar că ele nu ar trebui așteptate de la viitor și căutate într-un spațiu (al viito-rului) pe care nu-l putem cunoaște și controla. Soluțiile oricărei crize, consideră autorii, se găsesc în trecut. În experiențele similare ale trecutului, revizuite, adaptate, reconcepute de așa manieră încât să se potrivească unor situații complet noi. Prin urmare, autorii au constatat faptul că într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat au fost identificate unele soluții tehnologice, au fost descoperite diverse fenomene fizice (chimice sau de altă natură) și chiar puse la punct dispozitive menite aplicării lor practice astfel încât să se obțină performanțe tehnice și economice deosebite, mult superioare față de tehnologiile Inovaţii în domeniul aerospaţial 11 actuale. Făcând o astfel de observație, autorii au conchis faptul că soluțiile viitorului se regăsesc în trecut, dar într-un trecut obscur și uitat, care nu a fost luat în calcul de către evoluția oficială a științei și tehnicii. În consecință, autorii au pornit la investigarea mai atentă a trecutului în scopul de a identifica acele tehnologii care ar putea constitui soluții pentru viitor. Au făcut aceasta, printre altele, pornind și de la analiza critică a evoluției tehnologiilor aerospațiale în pe-rioada postbelică și observând cum în mod nefiresc, deși existau destule posibile soluții tehnologice pentru diversele probleme apărute, aceste soluții fie au fost complet ignorate, fie au fost în mod greșit ori incomplet sau inoportun aplicate. Astfel, cartea face o trecere în revistă a unora din aplicațiile efectului Coandă, reiterând ideea că acest efect (și alături de el, invențiile propuse de Henri Coandă) ar avea aplicații foarte importante în domeniul aerospațial, DACĂ ar fi bine înțelese și corect aplicate. În cadrul lucrării, autorii susțin faptul că brevetele semnate de Coandă sunt în mod deliberat descompletate sau insufi-cient detaliate, acțiune care ar fi fost realizată chiar de Coandă, pentru a împiedica furtul proprietății intelectuale. Totodată, autorii mai susțin și aceea că, la nivelul serviciilor care sunt destinate ac-tivităților de contraspionaj, timp de mai mulți ani s-ar fi desfășurat adevărate operații de intoxicare a publicului larg sau a celui de specialitate, cu date/informații tehnice false, având toate acestea menirea de a proteja dezvoltarea secretă a anumitor tehnologii. Astfel, mai multe proiecte sau programe publice de cercetare au studiat efectul Coandă (de pildă) însă au făcut-o de o manieră vizibil defectuoasă, fără să respecte realmente schemele lui Coandă și fără să-l fi implicat câtuși de puțin în mod direct pe acesta, deși erau contem-porani cu el și fiind în SUA, îl aveau oricând la dispoziție. Astfel, cartea face o trecere în revistă a proiectelor și programelor de cercetare în domeniul aviației „neconvenționale”, considerând că toate acestea nu au fost altceva decât un paravan care a ascuns adevăratele programe de cercetare, acestea fiind, însă, completamente secrete. Prin urmare, consideră autorii, există două științe care au evoluat paralel și independent, iar de știința secretă ne-ar despărți un zid al tăcerii. Referent științific Cpt. Cdor. (r) ing. Av. Niculai UdudecMarin