CĂLIN MIHĂILEANU, UN ARISTOCRAT AL ENERGETICII ROMÂNEȘTI
Prefața scrisă de Prof. dr. ing. Florin Tănăsescu: Am acceptat fără ezitare rugămintea autorilor de a prefața această Monografie, fiind conștient de la început la ce mă angajez și la greutatea înfăptuirii acestui act. Călin Mihăileanu, a cărui viață s-a desfășurat în sincronism cu viața energeticii moderne a României, merită această monografie, iar apariția unei lucrări care să sintetizeze „cine a fost”, „ce a făcut” și cum se înscrie el în istoria energeticii românești, devenind „un model pentru generațiile tinere“ este un autentic act de cultură, nu ușor de înfăptuit, dar care trebuia făcut! De obicei, cel care se încumetă a prefața o lucrare este obligat să se întrebe și să încerce să înțeleagă motivele care i-au determinat pe autori să o scrie. Parcurgându-i rândurile, înțelegi că motivația de a scrie această Monografie a fost considerația – aș spune chiar dragostea – pe care autorii au avut-o față de un om alături de care s-au aflat pe parcursul carierei lor profesionale, o personalitate a ingineriei românești și un lider al ei. Autorii și-au propus să scrie o Monografie. În realitate, însă, cartea este un roman care își propune să vorbească despre un om pe care viața l-a încercat în multe situații, dar a avut tăria de a se ridica de fiecare dată, care a avut multe satisfacții profesionale, dar și neîmpliniri, care „a ars” – dând în jur lumină –, un om de cultură, apropiat de cei pe care i-a condus sau care i-au fost colaboratori. Eroul acestui roman este Călin Mihăileanu, iar energetica, scena pe care-și va etala calitățile profesionale și omenia lui, cu numeroșii pași pe care i-a făcut de la începuturi până când a părăsit-o, cu numeroșii colaboratori pe care i-a avut și care, în timp, i-au devenit prieteni, cu împlinirile și neîmplinirile avute. Călin Mihăileanu s-a bucurat de o aleasă educație: a învățat într-o școală cunoscută prin profesorii, dar și prin cei care au trecut prin ea – Liceul „Moise Nicoară” de la Arad –, a fost student al Facultății de Electromecanică – cu tradiții în Politehnica Bucureșteană, apropiat discipol al marelui Constantin Budeanu, în a cărui catedră va activa în viitor, bursier al lui și al Societății de Gaz și Electricitate. Anii 1940–1945 sunt ani premergători ai unei epoci cu multe frământări, în care Călin Mihăileanu, eroul acestui roman, proaspăt absolvent, va fi obligat să acționeze. Prima încercare pe care viața i-o administrează este că, după terminarea facultății, nu poate ajunge angajat la Societatea de Gaz și Electricitate, condusă de Nicolae Caranfil, care se detașa prin proiectele realizate în energie, întrucât acesta pleacă în America, iar cei rămași nu-și mai aduc aminte că au avut un bursier de care ar avea nevoie. Călin Mihăileanu este obligat să caute altceva! Șansa îl duce la SAR Concordia Câmpina – o unitate de elită a electricității românești – și, de aici începe întregul periplu al călătoriei prin diverse sectoare ale energeticii românești, cu alte funcții și preocupări care-i întregesc nivelul de cunoștințe. În fiecare dintre aceste locuri se detașează prin profesionalitate, prin setea de a cunoaște și capacitatea de a conduce. O spun oamenii, prin minunatele rânduri pe care le-au scris despre el în această Monografie! Din rândurile scrise de autori se desprinde faptul că încercările pe care a trebuit să le suporte Călin Mihăileanu în viață nu l-au înfrânt niciodată, dându-i tăria de a merge mai departe, din convingerea pe care a avut-o – și care s-a și verificat în întreaga sa viață – aceea că valoarea profesională și onestitatea pot deveni scutul împotriva oricărei provocări. Acest fapt rezultă și din spusele autorilor care subliniază că, ori de câte ori a avut o încercare – vezi reținerile la securitate în cazul unor accidente în rețeaua electrică sau numeroasele schimbări din funcții, pe motive discutabile, a avut forța de a merge mai departe, convingând pe cei care i-au acordat încredere de onestitatea și capacitatea sa profesională, calități care-l vor recomanda a fi promovat în numeroase funcții de conducere: director și director general al unor direcții tehnice, director de institute de cercetare, decorarea cu înalte Ordine ale statului român. Valoarea sa profesională și onestitatea pe care le-a dovedit în numeroasele situații au reprezentat scutul său de apărare. Lucrarea reușește să-l prezinte pe Călin Mihăileanu sub multiplele fațete pe care acesta le-a avut. Profesional, prin activitatea sa inginerească sau de cercetare, el a fost un lider al Energeticii – în reprezentarea națională, a fost un strălucit și apreciat „ambasador al energeticii” – prin participarea la mari activități internaționale: Consiliul Internațional al Marilor Reţele Electrice, Consiliul Mondial al Energiei, acțiuni guvernamentale, expert ONU –, „un aristocrat“ ca noblețea modului său de comportare. Este marele merit al autorilor care, pe lângă bogata cercetare a fondului documentar privitor la Călin Mihăileanu, pe lângă propriile lor amintiri, să le adauge și pe cele ale unor numeroși foști colaboratori care întregesc imaginea unei personalități științifice de excepție ce trebuie înscrisă în memoria timpului. Aș mai adăuga ceva care crește și mai mult valoarea lucrării, și anume, introducerea unor luări de poziție ale lui Călin Mihăileanu cu ocazia numeroaselor întâlniri ale electricienilor, fiind întotdeauna o prezență așteptată de participanți. Autorii îl considera pe Călin Mihăileanu „un domn”, un „aristocrat” prin comportamentul față de cei din jur, tratați cu respect și prietenie, dovadă fiind și cei „mulți“ care i-au fost și care-i mai sunt alături. Amândoi, și el și eu, fiind directori de Institute Centrale de Cercetare în aceeași perioadă, pot confirma cele prezentate în carte, înțelepciunea sa în conducerea unor colective pornind de la ideea și practica pe care și-a câștigat-o din întreaga sa activitate, „că pentru a conduce, trebuie să accepți a fi condus și că director nu poți fi tot timpul” și din deschiderile științifice pe care le-a promovat în ICEMENERG. Un optimist prin întreaga sa ființă, apt să detensioneze orice situație tensionată grație umorului său fin, calmul olimpian pe care-l afișa și logica intervenției. Sunt convins că apariția acestei lucrări – și mi-aș dori să mai prefațez lucrări de acest gen – va fi primită de cititori cu interes și plăcere, că lucrarea va lăsa în memoria timpului o operă și oameni care, cu pasiune, au adus energetica românească la ceea ce este astăzi, adresând mulțumiri autorilor și celor care au participat la elaborarea acesteia, prin oferirea multor informații necunoscute publicului, rigoarea dar și pasiunea cu care ele au fost prezentate. În rândul cărților scrise din istoria tehnicii românești, prezenta Monografie se impune ca o lucrare de referință, nu doar prin prezentarea inginerului, a cadrului didactic și a cercetătorului Călin Mihăileanu, ci și al epocii în care acesta a trăit, o frescă în care oameni și fapte au făcut ca energetica românească să devină an de an mai puternică și să cunoască sincera apreciere a comunității energetice mondiale. Cartea va rămâne nu doar prin contribuția lui Călin Mihăileanu, ca lider în dezvoltarea energeticii, dar și al „furnicilor” adesea nevăzute, dar al căror efort a condus la tot ce avem astăzi în energetica românească. Reflectând la tot ce a însemnat această perioadă – Călin Mihăileanu a intrat în facultate înainte de terminarea celui de al doilea război mondial și a început să lucreze odată cu planul de electrificare a țării, conceput încă din anii energeticii lui Dimitrie Leonida – , cred că lucrarea nu prezintă doar un om, ci o epocă cu care acesta s-a contopit și că va fi o mărturie a năzuinței omului spre progres și va îndemna la reflecție atunci când va fi citită. Filosoful englez Francis Bacon spunea în una din cugetările sale: „Dacă inventarea corabiei este socotită atât de nobilă, cu atât mai mult s-ar cuveni să venerăm cărțile, care, precum corăbiile traversează întinsele mări ale timpului și îngăduie epocilor celor mai îndepărtate să participe la înțelepciune, la lumină”. Iar lucrarea „Călin Mihăileanu, un aristocrat al energeticii românești“ având ca autori pe Dumitru Manea, Elena Ratcu și Adriana Vasilescu, cu siguranță că, asemenea unei corăbii, va călători pe marea timpului, ducând cu ea căutările energeticienilor români, speranțele și orgoliul lor tehnic de a nu fi mai prejos decât cei „din alte lumi“, contribuind prin înțelepciune reușitelor la marile realizări ale energeticii românești ... Florin Teodor Tănăsescu 5 Noiembrie 2020