Valahia de mucava

 10 ianuarie, 1990. Îmi pare că a trecut foarte mult timp de la revoluţie şi pînă în clipa de faţă. Refac însemnări din 18 decembrie, din ziua ce a urmat duminicii aceleia însîngerate. Le transcriu într-un prezent istoric evadat din istorie. Luni ora­şul este ameninţat de tancuri şi de lanţuri de tră­gători postaţi în faţa Catedralei şi pe podul din Piaţa Maria. Lumea trece prin faţa lor cu plase şi căru­cioare cu copii. Trec aşa ca să provoace, să stâr­nească ceva anume în sufletul militarilor care pri­vesc încruntaţi şi stingheri fojgăiala omenească din jurul lor. Nu departe, un ins între două vîrste stre­coară un bileţel cîtorva militari din dreptul unui TAB de lîngă Primărie. în aer pluteşte o tensiune explozivă, în staţia de tramvai o doamnă izbucneşte în plîns, îşi şterge ochii cu batista.