O ECUAŢIE GREŞITĂ: ANTI-UMANISMUL

Tinderea către o lume ideală, dreaptă şi fericită pare să fie la fel de intrinsecă omului ca şi dorinţa sa de supravieţuire. Pentru a o obţine provoacă schimbările pe care le consideră necesare, iar scurgerea timpului demonstrează care dintre ele sunt bune şi care nu.

           Descoperirea, impunerea şi instituţionalizarea drepturilor omului arată că această cale este benefică, meritând a fi continuată. Important este să nu se uite niciodată nici de unde   s-a plecat şi nici efortul, adeseori chiar sacrificiul celor care au iniţiat şi au menţinut vie această preocupare până când ea a devenit o realitate instituţionalizată. Nu trebuie să se uite că în acest efort - efort care este solicitat şi în lupta de azi pentru apărarea D.O. - motivaţiile lor au fost de natură morală şi filosofică. De aceea astăzi este şi mult mai greu, într-un moment când materialismul agresiv şi criminal, bine susţinut de media a invadat şi invadează mentalul colectiv şi individual.

           Totuşi, imboldurile cu sau fără o susţinere teoretică ale conştiinţei morale care îl fascina pe Kant asemeni cerului înstelat au fost esenţiale. Pentru că fără conştiinţă morală care să guverneze şi să controleze continua aplicare a drepturilor omului există realul şi doveditul pericol ca acestea să se transforme în opusul lor. Terorismul e cea mai bună dovadă.