Literatura românească în epoca veche

 Şcoala a proiectat multă vreme o anume viziune asupra marilor perioade istorice pe care o resimţim astăzi ca insuficientă - expresie a unei dogmatizări a cercetării de care trebuie să scăpăm, atît mental-ideatic, cît şi altfel, mai larg cuprinzător. Pînă la urmă, în funcţie de modul în care ne raportăm la istorie depinde, chiar dacă inconştient, şi felul nostru de a trăi. Viziunea explicativă, şi întrucîtva liniştitoare pe care o oferă o anume filozofie a istoriei poate structura ideologic o societate umană într-un moment istoric. Dacă am scruta, desigur superficial şi reducţionist, marile întrebări pe care le ridică istoria în faţa omenirii am putea constata, că două ar fi cele mai semnificative: mai întîi, s-au întrebat oamenii din cele mai vechi timpuri, care ar fi rostul istoriei, pentru ce se întîmplă toate cîte se întîmplă pe faţa pămîntului? Altfel spus, omenirea nu a încetat în toată lunga ei devenire spirituală să se întrebe referitor la finalitatea istoriei.