Opera lui Sorin Titel este asemenea aceleia bacoviene, simplă şi complexă, la îndemînă şi plină de un rafinament care scapă oricărui avînt analitic doar ambiţios. La fel ca în cazul poetului care şi-a spus sieşi şi posterităţii că, iată, veacul l-a făcut atît de cult încît priveşte peste semeni şi aici, cu toată cultura mare a lui Sorin Titel, un ceva de nepovestit (doar) cu uneltele obşteşti ale hermeneuticii ni se impune, i-aş spune acestui ceva: drum către a-culturalitate; nu ştiu dacă acesta este numele exact a ceea ce intenţionez să pun în evidenţă in paginile care urmează.