Istoria ca o pradă

 Lumea se schimbă mereu. Este un adevăr asupra căruia nu se îndoieşte nimeni. Problema este în ce direcţie se schimbă şi dacă omul, sau mai bine zis OMUL, are puterea de a influenţa această schimbare.

Răspunsul afirmativ nu a fost şi nu este combătut de mica „trestie gânditoare”(Pascal). Dimpotrivă, intervine adesea în forţă şi fără respectul cuvenit înaintaşilor şi legilor obiective, spre a schimba trecutul în scopul influenţării

11

viitorului. Pe vremea comunismului, în mediile activiştilor obligaţi a cunoaşte doctrina marxist-leninistă şi tezele ei ilogice şi inumane, circula o butadă, emisă evident ca un protest şi o ironie amară. Sensul era acesta: viitorul este totuşi previzibil; trecutul e imprevizibil, nu se ştie niciodată cum se poate schimba.

Nimeni din isteţii care observaseră paradoxurile toxice comuniste nu şi-a imaginat că încet-încet această observaţie subtilă va deveni realitate şi încă pe plan mondial. În plus speranţa că Occidentul va putea să înfrângă comunismul în bătălia ideologică se va dovedi deşartă rău de tot.