Manual de sex epistemic sau despre cum sa scrii o maxima este o carte despre framantari, un caiet de studiu aflat la limita dintre eseu filosofic si literatura, un joc al condamnarii si al certitudinii nevinovate, al limitei in care ratiunea se cazneste sa linisteasca un afect tulburat, inca uimit de nepotrivire.
„In tinerete, batrane, dihotomia era un principiu. Aveam sau nu dreptate. Nu se putea sa avem eu si altii in acelasi timp dreptate, decat daca lucrurile spuse erau la fel. Materia primara din care eram alcatuit era ratiunea, insa o ratiune alergica la experienta. As fi luptat cu ea pana la desfiintare. Nimic din ce era contrar ratiunii nu merita gandit. Iar trait merita doar ce era deplin rational. Asta insa pana in ziua cutremurului in care vasele ratiunii si al experientei s-au spart si continutul lor s-a amestecat. Iar de-l separat era imposibil. Dihotomia a continuat. Trebuia sa mor (evident, metaforic) sau sa traiesc in continuare cu amestecatura. Am ales sa traiesc. Apoi am ales sa inteleg si sa vad posibilitatea. Eram un om care avea o perspectiva in plus. Acum aveam doua. Mai tarziu, am inteles ca atat ratiunea, cat si experienta sunt sterpe in individualitatea lor. Dar impreuna devin fertile. Iar plozii lor se numesc perspective. Diferentele empirico-rationale dispar, nu mai constituie nici pretexte, nici motive.“ – Daniel Sidor